stăteau întinşi unul lîngă celălalt, în cortul vechi, portocaliu, primit în dar de la nişte prieteni, cortul ăla cu miros stătut de nisip şi transpiraţie, cu pete de dragoste împrăştiate peste tot, stăteau întinşi, abia vorbindu-şi şi ascultau valurile ce se loveau scurt de ţărm, stropind ultimii copii uitaţi neglijent pe plajă de către părinţi iresponsabili;

“ştii…”, şi-o amintea pe femeia-copac spunîndu-i, “mi-e dor să faci dragoste cu mine aşa cum făceam cînd am ajuns aici; ţi-aminteşti? era prima oară cînd făceai dragoste cu mine…; mi-a rămas încă în minte gîndul de atunci; mi-au rămas gustul tău, încă mai simt mîinile tale atingîndu-mi sînii; unde sînt toate clipele alea…nu mai ştiu; am din ce în ce mai des senzaţia că ne îndepărtăm unul de altul, că nu mai e nimic din ce-a fost; ţi-aminteşti? mă rugai acu’ cîtva timp, înainte de a veni aici, mă rugai să fug cu tine; să te iau de mînă şi să fugim; şi apoi ţi-am zis; cînd are să vină clipa, ia-mă şi du-mă unde vrei tu şi fă cu mine ce vrei; şi m-ai adus aici; pentru ce, dor? pentru ce? să te privesc cum ochii îţi fug spre femei tinere, cu piele întinsă şi albă; să văd cum gîndul îţi fuge mereu la EA, la cum ai face să scapi de mine o clipă măcar, să o poţi lua în braţe?! pentru asta? eu vreau să plec, crede-mă…”;

“taci odată!” ţipă şi o plezni peste gură ieşind de sub pînza scorojită; “taci dracului odată! nu pleci nicăieri; cu mine ai venit, cu mine ai să pleci!”; se trînti la masa de lemn zgîriată de zeci de cuţite, cu tablă de şah desenată cu pixul pe ea, se trînti pe banca tare si ceru o vodcă; o bău dintr-una, după care se aruncă în mare şi căută din priviri geamandura…