se trezi brusc, undeva în întuneric, într-o cameră străină, se trezi confuz şi inert şi plecă să o întîlnească; se plimbară aproape o oră pînă găsiră în sfîrşit o crîşmă infectă în care să depene amintiri; nu-şi mai amintea acum decît că după vreo două ore şi cîteva beri în plus se găsea cu femeia aia în braţe, în aceeaşi cameră străină, aceeaşi cameră ne a lui, ne a lor, se găsea cu ea all over him, sau se găsea pe el all over her, cu mîinile căutînd avide piele, carne, căldură, sîni perfecţi, un fel e dragoste de seara tîrziu; simţi limba femeii undeva printre dinţii lui, moale, dulce, cum nici una pînă atunci nu mai simţi, şi mîinile îi fugiră aiurea pe pielea spatelui, peste sîni, mai jos, tot mai jos, dînd deoparte haine, amintiri, neputinţe şi oprindu-se pierdute în faţa imitaţiei de piele de oarece animal dintr-acela care fuge repede, leopard poate; o trase jos cu dinţii şi se simţi din nou ca prima oară, tînăr şi mic, neştiutor şi speriat, dezgolind tot ce se mai putea dezgoli din trupul unei femei, se simţi mai apoi cuprins cu totul de ea şi-şi dădu drumul ca şi cînd ar fi fost pentru prima sau ultima oară cînd avea să o facă; apoi îşi spălă mîinile, o sărută politicos şi-o scoase afară; din casă, din viaţă şi din toate cîte de el ţineau;

mereu fusese rău, mai ales cu femeile, din aceeaşi dorinţă de a fi bun şi iubit, de a face doar bine şi de a nu greşi cu nimic; atîta doar că era bărbat şi inevitabil răutatea asta ieşea din el nebănuită, nechemată şi nedorită şi mereu se ura dup-aceea, mereu se vroia altul, altfel; şi-şi amintea din nou zicerea celor de la Pink Floyd: „there’s someone……”;