nu ştia de ce se îmbătase; poate doar simţise o nevoie organică să o facă, poate i se părea cum că prea multe i se răstoarnă în cap acum, nici el nu mai ştia ce, ştia doar că ar fi vrut să fie undeva departe, undeva unde să nu fie nimeni, undeva unde să fie doar el şi singurătatea lui, doar el şi el, nimeni altcineva, ar fi vrut să fie undeva unde nu l-ar fi frecat nimeni la cap, în nici un fel, pentru nici un fel de chestie şi fără vreun motiv anume, ar fi vrut nimic alta decît să fie singur, singur şi uitat de toţi, fără părinţi certîndu-se, fără logodnice spunîndu-i că miroase a fum de ţigară, fără nimic alta decît el;