de ce n-aş spune-o? de multe ori mi-ar fi plăcut să pot fi el, aşa cum îl scriu acuma, aşa cum apare între cuvintele pe care mîna mea le scrie; de multe ori mi-ar fi plăcut să-mi controlez viaţa în aşa măsură încît să mă pot transforma în perfectul personaj de roman preferat, ori în don-juan-ul rîvnit de toate femeile, ori în frunza pe care o calcă talpa ei goală, ori, ştiu şi eu, în picătura de ploaie ce-i mîngîie obrazul sau în trandafirul pe care îl primeşte în dar; mereu am mers invers, asemenea racului; mi-am călcat mereu pe coadă, şi pe picioarele din spate cu cele din faţă; întotdeauna, tot ce vroiam să iasă bine se termina prost şi, exact cum spune Murphy, ce începeam prost se termina groaznic;

şi-atunci de ce să nu recunosc că mi-ar fi plăcut să fiu ca el? adică, spre exemplu, uite: stau acum singur în camera mea, ascult C.D. Radio şi mă gîndesc ce bine era dacă, într-o clipă de neatenţie a crainicului, mi-aş fi desprins aripile şi aş fi zburat; habar n-am unde, dar gîndul că mi-ar plăcea să pot face asta nu-mi dă pace şi-mi macină nervii şi nu pot face ce-ar trebui să fac - lucrare de diplomă în cazul de faţă - şi atunci scriu cu gîndul la el şi la cît de simplu se poate schimba viaţa lui, dintr-o mişcare din mîna abilă a scriitorului ce-i dă viaţă, dintr-un simplu gînd al acestuia; şi el nici măcar nu ştie că cineva face lucrul ăsta;

şi vă rog din suflet să mă credeţi cînd spun că mi-ar plăcea să-mi controleze cineva viaţa în modul ăsta; aş ştii măcar că cineva ştie care e ţelul meu - mă rog, al lui, dar e un ţel, în fond, nu? - ştie încotro mă îndrept şi ar alege calea cea mai bună de a face lucrul ăsta; şi cred că trebuie să fie un sentiment destul de interesant pentru amîndoi; controlat şi controlor; şi cine ştie, poate într-o zi rolurile se inversează; şi-atunci ajungem la a ne controla unii pe alţii, ajungem la a şti toţi, prin cei pe care ulterior îi controlăm, ajungem la a şti spre ce ne îndreptăm; şi unde vom ajunge;

nu ştiu; poate e o teorie stupidă şi o dorinţă bizară, dar mie nu-mi dă pace nicicum; şi nu pot dormi de gîndul ăsta; că nu de alta, dar pe de altă parte mă şi sperie; adică…dacă totuşi, într-adevăr, cineva din imediata-mi vecinătate ştie exact ce fac eu - şi asta pentru că el vrea asta - ştie exact unde mă trimite şi de ce? dacă, totuşi, într-adevăr, nu sînt altceva decît un personaj într-un roman pe care cineva îl scrie pentru altcineva, dacă viaţa mea va deveni într-o zi publică, publicată şi dacă doar atunci voi exista cu adevărat?! în mîinile cuiva, citit şi aşezat seara pe marginea patului, cu coperţile date în lături, gol în faţa întunericului lăsat deodată peste odaie; şi dacă doar atunci aş prinde viaţă - unde sînt acum?! ce sînt acum?! în mîinile cui sînt?! sînt deja cu hainele smulse de pe mine, aruncat în braţele mulţimii - sau de-abia urmează să fiu?! s-a uscat deja tuşul din care sînt construit şi s-a răcit oare hîrtia pe care am fost aşezat, sau sînt încă manuscris, maculatură ce poate nu va vedea niciodată lumina tiparului?! sau poate s-a luat deja un Nobel pe spatele meu şi de-aia şira spinării mă doare mereu, de greutatea pe care o port în spate datorită lui; da, dar oare e bună editura care mă face consumabil? şi caracterele, sînt ele oare Garamond 14? sau poate Brush Script MT 12; ei, doamne, cîte întrebări am ajuns să-mi pun; şi pînă la urmă, dacă nu mă cumpără nimeni? ce mă fac atunci? ce se alege de viaţa mea dacă ajung în fundul unui raft pe cel mai de jos nivel al librăriei, plin de praf şi la preţ de nimic? doar n-am să stau acolo pînă cînd are să vină vreun student fără bani dar avid de cărţi care să caute preţuri mici?! o să îmbătrînesc acolo şi n-o să mai ştie nimeni ce am vrut de fapt la început; sau poate mă citeşte vreo puştoaică pe sub plapumă, ascunsă de-o mamă rău-voitoare…; ei, asta nici n-ar fi aşa de rău, nu? poate mă subliniază şi mă citează prin scrisori spre iubiţi sau în discuţii cu prietenele, la o bîrfă; sau poate are să aşeze bucăţi din mine în vreun oracol completat prin bancă în timpul orei, la întrebarea “Care e personajul preferat?” sau “Cine e idolul tău?” sau poate chiar la “Care e maxima sau motto-ul tău preferat?”; ce frumos ar fi! hmmm…chiar că-mi place să mă gîndesc; da; dar dacă cumva am fost compus pervers sau pedofil sau criminal; ori obsedat sexual? sau poate vreo pisică ori o pasăre de curte fugărită de un copil rău în lipsă de altă ocupaţie; cine mai ştie?! adică, dacă stau bine şi mă gîndesc, cîţi dintre noi ştim de fapt cine sau ce sîntem; sau jocul cui îl facem şi în ce scop; sau dacă piesa are măcar destui spectatori la premieră; sau dacă nu cumva, de cîte ori rămînem încurcaţi în faţa cuiva şi nu mai ştim ce să zicem, nu e altceva decît o replică uitată; şi nu se întîmplă decît că sufleur-ul nu şopteşte destul de tare din culise; şi n-avem nici unul, nici voi, nici eu, dreptul să ne credem mai buni ca restul; adică poate eu sînt doar o perdea în camera în care el îşi trăieşte viaţa; sau săpunul cu care ea îşi curăţă pielea albă zi de zi; şi ce mă îndreptăţeşte pe mine să cred că-s mai bun decît ei?! alţii hotărăsc, nu noi; şi poate, pînă la urmă, ideea existenţei dumnezeului nici nu-i chiar aşa de proastă; atîta doar că mi-ar plăcea mai mult să-l cred scriitor sau poet; sau măcar regizor sau scenarist;

ei, şi văd că încep să mă aberez şi să vorbesc prostii şi am uitat de el şi de povestea aia atît de încurcată; e ciudat că nici eu nu mai ştiu unde e realitatea lui, unde sînt amintirile, unde intru eu şi unde e mîna altcuiva; dar poate e mai bine aşa; şi probabil nici nu m-ar supăra prea tare să ştiu că aţi abandonat pe undeva pe vreo noptieră ori o maşină de spălat romanul ăsta, cu gîndul că e prea încîlcit şi prea fără de sens; în fond, e alegerea fiecăruia şi nu v-aş putea impune să mergeţi pînă la capăt cu lectura; pot în schimb să vă rog să vă puneţi întrebarea dacă nu cumva scriu şi despre fiecare din voi pe undeva pe acolo; dacă nu cumva o frîntură din fiecare s-ar putea regăsi pe vreo pagină din multele cîte vor urma; dacă nu cumva se merită totuşi să încercaţi să mergeţi mai departe cu lectura;

dar apoi iar, stau şi gîndesc o secundă, şi-mi spun că-n fond nu e alegerea mea şi n-am cum să vă conving cu o notă explicativă sau cu o idee în plus aşezată pe foaie; eu o să merg, oricum, mai departe cu povestea; şi dacă tu, cititorule, mergi mai departe cu cititul, o să ne reîntîlnim peste cîteva zeci de pagini - ori poate mai repede - şi-o să te întreb acolo ce mai faci şi dacă nu cumva te-ai regăsit în cuvintele mele;

noapte-bună, de-acum; şi vise plăcute; eu am să dorm puţin şi-am să continui poate mîine după-amiază;

No comments: